Emiratele Arabe Unite, VISIT ABU DHABI

Ce am invatat in aproape 5 ani in Abu Dhabi

Scriind titlul acestui nou post, am constientizat subit ca am petrecut in Abu Dhabi aproape 5 ani de zile din viata mea. Multi, putini? N-as sti neaparat sa raspund. Poate doar suficienti. Doar la Barlad, unde m-am nascut, si la Iasi, unde mi-am petrecut anii de facultate, am trait mai mult decat in capitala Emiratelor Arabe Unite. Cert este ca Abu Dhabi a fost pentru o lunga perioada de timp “acasa” si nu de putine ori acest lucru a creat confuzii. Imi amintesc suficiente discutii cu prietenii care incepeau asa:

“X – Ce faci? Pe unde esti?
Eu: – Bine, multumesc. Sunt acasa.
X – Adica, esti in Romania si nu ai spus nimic?
Eu: – Nu, acasa, in Abu Dhabi…bla, bla, bla…”

N-as vrea sa semene cumva a aroganta, dar adevarul este ca pentru mine ultimii 12 ani au fost un continuu du-te-vino; am locuit in vreo 8 tari (daca tin minte bine), in locuinte ale caror numar l-am pierdut de mult, in hoteluri de la care am pastrat cartelele folosite pe post de cheie (si am adunat o colectie semnificativa; nu, nu am de gand sa numar cate sunt!), in cabine de croaziera, pe care le schimbam saptamanal (sau la doua saptamani), in functie de cum erau sau nu rezervate de turisti. In acest context, Abu Dhabi a fost cu adevarat prima mea casa. Prima casa in care am intrat, imi amintesc si acum, pe intuneric impreuna cu T. El gasise apartamentul si m-a dus sa il vad seara, iar in Abu Dhabi, atunci cand apartamentele sunt goale, lumina si racordarea la apa sunt intrerupte. Ne-am descurcat cum am putut, cu lanternele de la telefon, cat sa imi fac o idee. In Abu Dhabi am petrecut pentru prima data zile intregi cautand mobilier, draperii, saltele, perne, farfurii, linguri si toate cele necesare unei case de om. In Abu Dhabi a trebuit sa merg sa fac analize pentru a mi se elibera ID-cardul care atesta ca esti oficial rezident al Emiratelor Arabe Unite. In Abu Dhabi am avut pentru prima data o asigurare medicala serioasa, care chiar sa ma acopere in eventualitea unei probleme complicate de sanatate. Prin urmare, oricat de aberant sau arogant ar putea fi acest text interpretat, Abu Dhabi chiar a fost “acasa”.

Abu Dhabi

Ce am invatat in toti acesti ani? Enorm de multe lucruri. Si sunt convinsa ca pe multe dintre ele inca nu le constientizez, dar in timp vor iesi la iveala, in momentele cheie care-mi vor marca viata si de aici inainte.
Poate, in primul rand, am invat sa fiu un “cetatean universal” tolerant, curios, cu mintea si cu sufletul deschis. Stiu ca unii dintre voi vor spune ca e bine sa avem radacini intr-un loc anume, sa tinem cu dintii de o identitate care ne-a fost transmisa din mosi-stramosi, sa stam conectati la conducta de “mandrie nationala” si sa facem parada cu valorile “made in …”. Nu spun ca in asta ar fi ceva gresit, doar ca eu am incetat sa mai clasific oamenii pe categorii care tin de tara sau continent. Nu mai cred de mult in bariere de ordin geografic. Nu ma simt cu nimic mai importanta decat un cetatean din oricare X loc al lumii. Singurul lucru care ma intereseaza la un om e umanitatea de care da sau nu dovada. Restul sunt detalii, total nesemnificative. Desigur, ori de cate ori am fost intrebata, am spus cu mandrie ca vin din Romania, chiar si in locuri in care mi s-a sugerat ca ar fi mai bine sa evit acest detaliu. Si asta pentru ca nu cred ca valoarea unui om poate sau trebuie data de un document, de o nationalitate anume. Iar cei care cred acest lucru (si da, sunt multi cei care o fac), nu dau dovada decat de o imensa ignoranta. Cred ca nimic nu-ti poate deschide mai mult mintea si sufletul decat convietuitul cu oameni care au obiceiuri, traditii, credinte diferite de ale tale. Care sunt la fel de importante ca ale tale. In Abu Dhabi am invatat ca adevarata valoare sta in sufletul oamenilor si se reflecta in actiunile lor. In nimic altceva.

In Abu Dhabi am invatat ce inseamna “sa ai familia ta”. Si cand spun asta nu ma refer la parinti, frati, surori, rude. Cu ei te-ai nascut si asa cum spune o vorba “nu poti sa ii alegi”. Ma refer la omul pe care il alegi pentru tine, cu care visezi si iti doresti din tot sufletul sa iti imparti viata. Pe T. l-am cunoscut acum aproape 10 ani, printr-o intamplare si a durat ani buni pana cand am realizat ca, poate, nu a fost tocmai intamplator. Ne-am intalnit in nenumarate locuri, am planuit, am asteptat, am visat, am decis. Dar “familia noastra” a dat primele teste in Abu Dhabi. In toti acesti ani am fost nu doar sot si sotie, ci parteneri de discutii interminabile, prieteni, sfatuitori, critici, tovarasi de calatorie. In Abu Dhabi am invatat ca nu exista lux mai mare decat acela de a avea omul potrivit langa tine. Iar eu m-am bucurat din plin de acest lux. Am petrecut foarte mult timp impreuna, zi de zi. Poate din exterior am parut egoisti, poate chiar am fost, absorbiti in casnicia si in visurile noastre, mereu acolo unul pentru celalalt. Da, am legat prietenii care vor dura o viata si ne-am inconjurat de oameni minunati, carora le vom simti lipsa. Dar noi am invatat in Abu Dhabi ca oriunde ne-am afla cel mai mult conteaza faptul ca suntem impreuna. Nu spun ca am avut doar zile in roz, nu cred ca exista o astfel de casnicie. Spun doar ca la sfarsitul unei zile oarecare, dincolo de orice discutii sau tensiuni, am fost recunoscatori ca suntem o familie. Ceea ce e mult mai mult decat 1+1+…

In Abu Dhabi am invatat ca e absolut minunat si posibil sa poti iesi pe strada, la orice ora din zi sau noapte, fara sa te temi. Intr-un studiu realizat recent de Crime Index Rate by Numbeo.com, capitala Emiratelor Arabe Unite a reiesit a fi cel mai sigur oras din lume. Nu spun ca in Abu Dhabi nu se intampla niciun incident, ci doar ca acestea sunt foarte rare. Contrar a ceea ce cred, poate, multi, acest lucru nu se datoreaza faptului ca daca furi, ti va taia mana cu care ai furat. Asta ca sa dau un exemplu. Da, legile sunt foarte stricte, dar de cele mai multe ori, in functie de gravitatea crimei savarsite, infractorii sfarsesc in inchisoare, sau deportati. In Abu Dhabi am vazut nenumarate masini lasate cu portierele deschise, in parcari sau pe strada, uneori poate chiar cu cheile in contact, am umblat cu geanta deschisa, mi-am lasat telefonul de foarte multe ori pe masa pentru a merge la toaleta, sau chiar mi-am uitat cardul intr-un restaurant, pe care l-am recuperat fara probleme dupa 3 zile, cand am realizat ca imi lipseste. In Abu Dhabi am vazut anunturi pe grupurile de FB sau lipite pe stalpi : ” Gasit bratara de aur in Mall X sau in zona Y. Va rog contactati nr…” si, ulterior, postate multumirile de rigoare. Cu alte cuvinte, am invatat ca se poate sa traim in siguranta si armonie, intr-o societate cosmopolita, marcata de numeroase diferente religioase, ideologice sau culturale.

Abu Dhabi

In Abu Dhabi mi-am reconfirmat ca prejudecatile vizavi de societatea musulmana nu-si au rostul. Si ca aproape in totalitate acestea isi au radacinile in ignoranta. Asa cum bine stiti unii dintre voi, pana sa ajung in Emiratele Arabe, locuisem pentru un an si jumatate in Turcia, si pentru o perioada similara de timp, in Egipt. Da, am auzit si am citit despre cazuri extreme, care m-au cutremurat si m-au facut sa simt revolta vizavi de extremismul celor implicati. Dar niciodata nu am generalizat. A fi musulman nu e sinonim cu a fi extremist. Am trait in liniste si pace printre musulmani si am legat prietenii cu aceeasi usurinta si cu aceeasi bucurie cu care am legat prietenii cu hindusi, budisti, catolici sau atei. In Abu Dhabi am interactionat cu oameni veniti sa viziteze Emiratele Arabe Unite, fara ca sa aiba un minim de cunostinte despre acestea. Mi s-au pus tot felul de intrebari legate de stilul meu de viata acolo. Ai voie sa iesi pe strada fara sot? Ai voie sa te imbraci cum vrei tu sau trebuie sa iti pui burqa? Ai voie sa lucrezi? Dar sa conduci? E adevarat ca daca te uiti la sotia altuia ti se scoate ochiul? Ba mai mult, am interactionat cu turisti ferm convinsi ca Emiratele Arabe Unite sunt parte din Arabia Saudita, sau din Oman, unii schimband chiar dolari sau euro in moneda Arabiei Saudite sau a Omanului. Am convingerea ca ignoranta si prostia stau la baza valului de ura si lipsa de toleranta care se rasfrange asupra comunitatii musulmane. Cum spuneam mai sus, doar umanitatea de care o persoana da doavada ma poate apropia sau indeparta de aceasta. Niciodata apartenenta la un grup religios.

In Abu Dhabi am invatat ca oamenii, indiferent de locul din care vin, vor gasi intotdeauna mai multe motive de nemultumire si mult mai putine de fericire. Nu, nu e ceva tipic romanesc sa cauti nod in papura. E ceva ce are de a face cu natura umana. Desi foarte multi expati beneficiaza de un trai mult mai bun decat in tarile din care provin, grupurile de socializare sunt pline de nemultumiti si de nemultumiri. Unele ancorate in lucruri serioase, altele puerile si absolut stupide. In Abu Dhabi am invatat ca foarte multi oameni au sentimentul ca totul li se cuvine si ca lipsa de respect, aroganta si comoditatea sunt o combinatie pe cat de neplacuta, pe atat de periculoasa pentru generatiile viitoare.

In Abu Dhabi am testat cu varf si indesat ca “haina nu face pe om”. Niciunde in lume nu am vazut o parada de branduri de lux, asa cum am vazut in Emiratele Arabe. Ma indoiesc serios ca acest lucru e de vazut oriunde in alta parte, la cote atat de inalte. Daca la inceput o geanta Chanel sau Hermes imi atragea atentia in timp ce faceam cumparaturi la supermarket, in scurt timp am realizat ca toate aceste accesorii vestimentare, nu mai prezinta nicio valoare. Nu atat pentru mine, ca observator, cat mai ales pentru purtatoare. Chanel e pentru multe posesoare un indicator al avutiei, al opulentei de care se bucura zi de zi si nimic mai mult. Chanel nu vine neaparat la pachet cu povestea celebrei creatoare, cu credintele acesteia si lupta ei pentru a elibera societatea de prejudecati. E doar un brand scump pe care oricine dispune de bani si-l poate permite. Punct. In Abu Dhabi am invatat ca mersul la Mall poate fi pentru unii un job, iar shoppingul un fel de substitut pentru mersul la teatru. Iar pentru altii, eventual, pentru mersul la muzeu.

Abu Dhabi, UAE

In Abu Dhabi am invatat sa disting si sa urasc politetea dusa la extrem, formulele de adresare pe cat de simandicoase, pe atat de obositoare, zambetele false si complimentele facute gratuit. Nu m-a incalzit niciodata sa fiu apelata cu “madame”, de 20 de ori intr-o converatie de 5 minute. Nu am considerat ca asta ma face cumva superioara altora. Mereu am crezut ca bunul simt si naturaletea pot fi cea mai buna carte de vizita, iar in Abu Dhabi am realizat cu surprindere ca unii oameni cred ca bunul simt se invata sau se dobandeste facand uz de titluri si apelative pompoase.

In Abu Dhabi am invatat sa apreciez mult mai mult lucrurile simple. Banale, daca vreti. Ciripitul unor pasarele, un copac umbros care te poate feri de arsita, un strop de ploaie, gustul autentic al unei rosii, o cafea cu lapte bauta intr-o gradina cu un prieten drag au devenit motive de bucurie. Imi amintesc ca intr-o dimineata ne-am trezit cu un cer acoperit de nori albi pufosi, dupa mai bine de jumatate de an in care vazusem doar un cer albastru spalacit sau incarcat de praf. I-am facut zeci de fotografii si am stat minute in sir sa il admir, lucru pe care nu-mi amintesc sa-l fi facut inainte. Dar pe care il fac acum, ori de cate ori am ocazia. La fel s-a intamplat atunci cand am vazut pentru prima si ultima data un curcubeu de pe balconul apartamentului nostru. In Abu Dhabi am invatat ca adevarata fericire sta in lucrurile simple si in oamenii de care te inconjori.

Abu Dhabi

In Abu Dhabi am invatat ca prieteniile adevarate nu se incheie odata cu sederea ta intr-un loc anume. Si ca oamenii dragi raman mereu aproape de sufletul tau, chiar daca uneori nu poti fi prezent fizic in toate momentele importante ale vietii lor. Prieteniile din copilarie, din anii de liceu sau de facultate si mai apoi, cele castigate de-a lungul anilor in care am calatorit sunt o mare avutie si m-am bucurat enorm ori de cate ori prietenii mei si-au anuntat vizita in Abu Dhabi sau au pastrat mereu usa casei lor deschisa pentru vizitele noastre.

Abu Dhabi

Abu Dhabi

In Abu Dhabi am invatat ce inseamna sa fii un om norocos. Cand spun norocos, nu ma refer la faptul ca iti cade un plocon din cer sau ca tragi lozul castigator. Cand spun norocos spun doar ca e un privilegiu sa fii sanatos, sa ai alaturi omul drag si sa poti face ceea ce iubesti sa faci. Pentru ca eu nu cred in norocul care sta sa-ti bata la usa, fara ca tu sa fi facut nimic. Cel putin mie nu mi s-a intamplat. Norocul e o combinatie de munca, eforturi, sacrificii. Norocul e sa ai liberatea de a te informa si de a alege. Si da, poate uneori norocul e sa fii omul potrivit la timpul potrivit. Mi s-a spus de multe ori ca sunt o norocoasa. Si cred acest lucru, in baza celor enumerate mai sus. Dar ca sunt o norocoasa ca vorbesc cateva limbi straine, ca locuiesc unde locuiesc, asta deja nu cred ca mai tine de noroc. Nu mi-a deschis nimeni capul sa imi introduca un fisier cu gramatica limbii spaniole sau italiene si nici nu mi-a batut nimeni la usa sa imi ofere un job in Abu Dhabi. Norocul meu a fost sa indraznesc sa o iau de la capat, atunci cand a fost nevoie.

L'Atelier des Voyages

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *