Japonia

Hachikō – povestea unui câine

Care e obiectivul pe care nu ați vrea să-­l ratați atunci când vizitați Tokyo? Pot să vă spun că e un oraș colosal și amețitor, cu parcuri și grădini splendide, cu temple, muzee, galerii de artă, centre comerciale, restaurante premiate cu stele Michelin etc. O infinitate de posibilități pentru un turist pierdut pentru câteva zile în cea mai mare junglă de beton a lumii! Cu toate astea, odată ajunsă în Tokyo, pentru mine cap de listă a fost statuia lui Hachikō din stația Shibuya. Poate că sună copilăresc, dar povestea acestui câine m-­a impresionat până la lacrimi (sunt sigură că nu sunt singura care spune asta) și, de când am aflat despre ea, mi­-am dorit să merg să­-l întâlnesc pe Hachikō.

hachiko
Hachikō

Cine a fost Hachikō?

Probabil că ați auzit pentru prima oară despre el odată ce Hollywood-ul a ecranizat anumite aspecte din viața acestui câine în celebra producție – Hachi: povestea unui câine, cu Richard Gere în rolul principal. Dacă nu știați, acțiunea filmului se bazează pe o poveste reală, dar care a fost pe alocuri modificată și adaptată.

Hachikō a fost un câine din rasa Akita Inu, născut în apropierea orasului Ōdate și adoptat în 1924 de către Hidesaburō Ueno, un professor de agricultură de la Universitatea din Tokyo. Relația dintre câine și stăpânul său a devenit atât de strânsă, încât în fiecare zi câinele îl aștepta pe profesor în stația Shibuya, la ora exactă la care ajungea trenul. Această rutină zilnică a durat aproape un an, până în ziua în care profesorul Ueno a suferit un atac cerebral și a murit.

Hachiko movie poster
Afișul filmului “Hachi: povestea unui câine”

E universală celebra zicală “câinele e cel mai bun prieten al omului”, iar acest câine din Japonia și-a dovedit, dincolo de orice imaginație, dragostea nemărginită și devotamentul său față de stăpân. În fiecare zi, timp de 9 ani, 9 luni și 15 zile Hachikō l-a așteptat în stație pe profesor, la ora exactă.

Așteptarea sa nu a trecut neobservată și, deși la început unii oameni nu l-au tratat întocmai prietenește, în timp, navetiștii impresionați de povestea sa au început să-I aducă de mâncare. Astfel au trecut 7 ani, până când într-o zi Hachikō a devenit un erou national, iar povestea sa s-a făcut auzită în întreaga Japonie. Avea să se întâmple în 1932, când un fost student de-al lui Ueno l-a urmărit pe câine până la reședința grădinarului profesorului, de la care a aflat întreaga sa poveste. A revenit frecvent să-l vadă pe Hachikō și de-a lungul anilor a publicat o serie de articole cu referire la devotamentul nemaiîntâlnit al câinelui. Unul dintre aceste articole, apărut în Tokyo Asahi Shimbun în 1932, a emoționat întreaga societate japoneză, care a găsit în Hachikō un remarcabil model, demn de urmat.

Pe 8 martie 1935, Hachikō a fost găsit mort pe una din străzile din apropierea stației Shibuya. Cauzele morții sale au fost stabilite de către cercetători abia în 2011: câinele suferea de cancer în stadiu terminal și de o infecție cu filaria.

Hachiko funerals
Funeraliile lui Hachikō, sursa: Wikipedia

Statuia lui Hachikō

Stația Shibuya și-a schimbat dramatic înfățișarea în cei 80 de ani care s-au scurs de la moartea lui Hachikō. Una dintre ieșirile din stație îi poartă numele și conduce către Piața Hachikō, acolo unde mii de oameni, turiști și rezidenți deopotrivă, se adună pentru a vedea statuia acestui câine devotat.

Shibuya station
Stația Shibuya in anii 1930, sursa: Wikipedia
Shibuya station today
Stația Shibuya astăzi, sursa: Wikipedia

Printre sute de blitzuri ațintite către el, l-am întâlnit în cele din urmă pe Hachikō într-o seară rece și ploioasă și m-am gândit la câte nopți ca aceasta vor fi trecut în cei zece ani, timp în care Hachikō l-a așteptat neclintit pe profesor, seară de seară. Simplu gând m-a emoționat până la lacrimi.

Deși prima statuie a fost ridicată în Shibuya în 1934, când Hachikō încă trăia, cu participarea acestuia la ceremonia de dezvelire, curând avea să fie reciclată pentru cel de-al Doilea Război Mondial. Takeshi Ando, fiul sculptorului original, a fost comisionat în 1948 să recreeze statuia. O statuie similară poate fi admirată și în orașul natal al lui Hachikō, în fața gării din Ōdate. În fiecare an, pe 8 aprilie, devotamentul lui Hachikō este serbat in Gara Shibuya, acolo unde numeroși iubitori ai acestor patrupede se reunesc în semn de respect față de acest câine credincios și iubitor.

Povestea sa trebuia să fie spusă, iar Hollywood-ul, probabil, l-a făcut pe Hachikō celebru în întreaga lume. Dar asta e mai puțin important. Ceea ce e cu adevărat important e faptul că acest companion credincios ne-a dat nouă oamenilor o lecție despre adevaratele valori ale vieții: devotamentul și iubirea supremă. Anul acesta, Facultatea de Agricultură de la Universitatea din Tokyo a dezvelit o statuie care înfățișează întoarcerea profesorului Ueno și întâlnirea acestuia cu Hachikō. Din păcate am aflat târziu despre existența acesteia și nu am avut posibilitatea să o văd. Va fi, însă, un motiv suficient să revin în Tokyo, într-o bună zi…

Rsign

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.