EUROPA, Scotia

Insula Kerrera si o aniversare cu ceai si prajitura cu morcov

Ieri s-au implinit 4 ani de cand i-am spus “Da” lui T., in fata ofiterului de la starea civila. Cativa prieteni m-au intrebat cum si mai ales cand au trecut acesti 4 ani? Raspunsul e: habar n-am. Stiu doar ca ma bucur in fiecare zi de cel pe care l-am ales sa imi fie alaturi si desi e o zi speciala pentru noi, nici ieri, si nici in anii anteriori nu am sarbatorit-o cu mare tam-tam. Bine, recunosc, mi-a adus flori, iar apoi am plecat sa vedem apartamente in Frankfurt. Dupa ce am terminat de vizitat, ne-am oprit la un restaurant japonez si ne-am aniversat cu o cina si cu un pahar de vin. Not very romantic, as you can see! Si poate nu a fost nici cea mai inspirata alegere restaurantul japonez, pentru ca mie imi era cam foame si na, stiti cum e la japonezi cu portiile miniaturale… Dar am fost impreuna. Si asta e minunat si e tot ce ne dorim si de aici inainte. 🙂

Dar nu despre mancarea japoneza voiam sa va povestesc, ci despre aniversarea de anul trecut, care ne-a surprins intr-un loc de poveste, unde pentru cei 3 ani am sarbatorit cu ceai si cu 3 portii generoase de prajituri de casa, made in Kerrera. Made in where? – o sa ma intrebati.

Iar eu o sa va raspund cu bucurie ca exista un loc in Scotia (bine, or exista mai multe, nu stiu, dar eu am fost doar intr-unul!) care pare desprins din cartile cu basme; un loc unde e de gasit doar o cafenea la care ajungi dupa ce vei fi mers cativa kilometri pe jos (sau cu bicicleta), urmand un traseu care din cateva in cateva sute de metri te imbie cu promisiunea unui ceai si cu superbe cani de portelan si ceainice care atarna din copaci, intr-o mare de verde. De cum pasesti in Insula Kerrera, pentru ca acesta e locul despre care vreau sa va povestesc, esti intampinat cu un mesaj pe cat de simpatic, pe atat de original si de tentant:

“Hello! Is it tea you’re looking for?”

Si dupa ce iti rapunzi in sinea ta ca “da” si ca n-ar strica deloc o cana de ceai, te pui pe mers. Si mergi pret de vreo ora si jumatate, poate chiar mai bine, pana cand ajungi sa te intrebi daca mesajul de intampinare o fi pe bune sau doar vreo forma vicleana, menita sa te motiveze sa strabati intreaga insula.

Insula Kerrera Insula Kerrera

Insula Kerrera

Din fericire, Insula Kerrea nu e foarte mare. Nu are decat vreo 7 km lungime si, dupa statisticile cele mai recente, are doar 36 de locuitori care nu stau permanent in insula. Kerrera nu are drumuri asfaltate, nu are magazine sau pub-uri si nici macar un supermarket. Noi nu am vazut nici un localnic, in afara de proprietarii cafenelei, la care am ajuns in cele din urma. Da, da, ceaiul e pe bune!  Am vazut in schimb mii de oi pascand in voie pe pajistile inverzite si cativa turisti veniti sa se bucure de natura, asemeni noua. Am vazut zeci de barcute cu vela navigand in apele asa numitului Sound of Kerrera. Si am mai vazut un castel care strajuieste de secole un promontoriu care vegheaza Firth of Lorne.

Insula Kerrera

Insula Kerrera

Insula Kerrera

Insula Kerrera

Gylen Castle a fost ridicat in 1582 si dupa multi ani de abandon, a fost  resturat in 2006 si deschis pentru vizitatori. Insula Kerrea e celebra si pentru faptul ca in 1249 Alexandru al II-lea al Scotiei a murit aici. Ar mai fi de zis si ca insula apartine aproape in totalitate clanului McDougalls of Dunollie, descendenti ai printului scotian Somerled. Si cam atat. In rest, in Kerrera mergi de dragul de a merge pe jos, daca iubesti natura si daca vrei sa te izolezi de civilizatie pentru o zi sau chiar mai multe (cafeneaua ofera si cateva camere disponibile pentru cei care vor sa ramana peste noapte). Sau daca vrei sa serbezi o zi speciala cu ceai si carrot cake, pe care sa ti-o amintesti mai apoi cu drag si dor.

Insula Kerrera

Insula Kerrera

Insula Kerrera

P.S. In Kerrera se ajunge traversand Sound of Kerrera (approx 500 m) cu feribotul din Gallanach Road, situat la vreo 3 km SV de oraselul Oban.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *