EUROPA, Scotia

Southside Guest House sau “La Casa di Franco”

Edinburgh. Southside Guest House. Look no further! 

Am tare multe de povestit despre Edinburgh, dar pana sa va spun cum si cu ce m-a cucerit capitala Scotiei, trebuie sa stiti despre casa lui Franco – Southside Guest House.

Nu mai retin cum de m-am oprit asupra ei cand am ales unde sa stam in cele doua nopti pe care urma sa le petrecem in Edinburgh. Am avut o lista relativ lunga de optiuni, dar, in cele din urma, dincolo de review-urile foarte bune, cred ca locatia si pretul au avut un cuvant de spus. Scotia, in general, nu e foarte ieftina cand vine vorba de cazare, mai ales daca esti in cautarea unui loc care sa-ti ofere ceva mai mult decat un pat oarecare si, eventual, o cabina de dus pe care sa nu trebuiasca sa o imparti si cu alti turisti. Edinburghul nu face exceptie, ba mai mult e cap de lista cand vine vorba de preturile ridicate ale hotelierilor. Iar eu, ca sa fiu sincera pana la capat, apreciez comfortul atunci cand calatoresc. Nu as vrea ca cineva sa inteleaga ca nu stau decat in hoteluri de 5 stele, intrucat nu e adevarat. Recunosc, caut mereu locuri cu personalitate, decorate cu bun gust si originalitate, care sa emane caldura si sa ma faca sa visez si sa ma bucur ca le sunt oaspete. Si, eventual, sa ma si intristez la plecare din motiv ca nu pot sta mai mult.

Ca sa nu mai lungesc vorba, Southend Guest House, cu un scor de 9.4 pe Booking si cu niste fotografii demne de eleganta pensiunii, mi-a facut cu ochiul si a fost desemnata castigatoare.

Southside Guest House
Casa de pe Newington Road 8 e locul unde trebuie sa te opresti in Edinburgh! Sursa: SouthsideGuestHouse
Southside Guest House
Welcome! Sursa: SouthsideGuestHouse

Casa de pe Newington Road 8 a fost construita in stil victorian in 1867 si locuita de diversi proprietari (unii mai mult sau mai putin celebri) pana in 2004, cand a fost achizitionata de Franco si sotia sa, Lynn.

Franco – omul din spatele Southside Guest House

Pe Lynn nu am cunoscut-o, dar Franco ne-a intampinat inca de la sosire si ne-a familiarizat cu pensiunea sa cocheta. Franco vorbeste engleza impecabil, dar numele si accentul elegant iti dau repede de inteles ca nu e scotian. Asa ca nu a durat mult pana cand conversatia noastra s-a preschimbat din engleza in italiana. Franco e originar din Toscana, a copilarit in apropiere de Florenta, iar mai apoi viata lui s-a impartit intre Scotia si Italia. Iubeste deopotriva Edinburgh-ul, unde a ales sa isi intemeieze o familie, si Florenta, unde se intoarce anual de cel putin 3-4 ori. Nu as putea ghici cu exactitate ce varsta are Franco, dar cred ca nu gresesc prea mult daca spun spre 65. Pana nu va plictisesc cu biografia gazdei, ce voiam cu adevarat sa va spun e ca in toate calatoriile mele de pana acum nu am intalnit niciodata un om atat de atent si de politicos si, mai ales, atat de dedicat. Franco pare sa aiba tot timpul din lume pentru oaspetii lui. Nu exista intrebare la care sa nu iti raspunda cu eleganta, iar stradania lui de a-ti oferi cele mai bune sfaturi si sugestii depaseste cu mult registrul gazda-turist.

Southside Guest House
Curtea interioara a pensiunii Southside. Sursa: SouthsideGuestHouse

Southside Guest House

Casa, cum era de asteptat, e pe masura proprietarilor. Are doar opt camere, decorate cu rafinament, cu piese de mobilier vechi si cu podele de lemn. The final touch, ca sa spun asa, il dau tablourile care atarna pe pereti. Replici ale celebrilor Picasso si Modigliani ne-au delectat ochii in camera cu pereti lila care ne-a fost repartizata. Camera are vedere spre strada principala si geamuri uriase. Si mai are si obloanele interioare originale, din lemn alb, care se pot inchide peste noapte, pentru a atenua din zgomot. Din prima clipa in care pasesti in camera te cuprinde un sentiment de bine si de caldura si parca nu-ti vine sa mai pleci nicaieri. Lucru care nu se intampla, ca doar esti in Edinburgh si te asteapta atatea de vazut si de batut cu piciorul!

Southside Guest House
Urcam spre camera noastra…Sursa:SouthsideGuestHouse
Southside Guest House
Aproape ajunsi! Sursa: SouthsideGuestHouse
Southside Guest House
I am in love!

Southside Guest House

Southside Guest House
Cafeaua. Nu putea lipsi cafeaua.
Southside Guest House
Modigliani (replica) atarna chiar deasupra noptierei mele.

In holul de la etajul nostru ne-a intampinat si o biblioteca cu carti care chiar merita citite (si care te fac sa-ti para rau ca nu poti sta mai mult sa ai timp de ele) si o masuta cu pahare si cu o sticla de whisky. Franco ne incurajeaza sa ne servim singuri, ori de cate ori simtim nevoia. Din nefericire, nici eu si nici T. nu suntem iubitori de tarii, asa ca sticla ramane intacta.

Southside Guest House
Lectura merge bine cu un pahar de whisky. Sau nu?

Dupa prima noapte petrecuta la Southside, in care am dormit boiereste, va spun sincer ca asteptarile mele erau deja indeplinite. Dar micul dejun ne-a oferit o noua surpriza. Franco, asemeni unui magician, isi intampina oaspetii in micul restaurant pe muzica clasica si cu un zambet senin care te face sa uiti pana si de norii de pe cerul unui oras in care ploua mult, cum e Edinburgh.

Camera in care se serveste micul dejun are semineu, candelabre si aceleasi geamuri uriase. Suntem incurajati sa ne asezam la masa de langa fereastra, iar Franco ne explica pe indelete ce contine micul dejun. Ne putem servi singuri de la bufet pentru inceput, iar mai apoi vine si mancarea gatita. Eu aleg repede felul principal, iar in timp ce T. studiaza oferta imi delectez privirea cu maruntisurile din incapere, cu farfuriile de portelan alb si cu tacamurile care imi par din argint.

Southside Guest House
Masa de la fereastra e rezervata. Pentru 2 dimineti.  Sursa: SouthsideGuestHouse
Southside Guest House
Who needs more? I certainly don’t! 🙂

Mancarea e nemaipomenit de buna, fructele sunt proaspete, painea e prajita perfect, laptele pentru cafea e cald (pentru ca asa imi place mie). Nu-ti poti dori nimic mai mult. Si totusi…Franco mai incearca o magie, care-i iese pe deplin. Ne ofera sampanie si suc de portocale. Asta ca sa ne incepem ziua cu voie buna si cu asteptari uriase de la intreaga vacanta in Scotia, unde mai avem de stat inca vreo 2 saptamani.

Intreaga experienta imi da de gandit si, mai in gluma, mai in serios, ii comunic lui T. ca orice aspirant sau proprietar de pensiune/hotel ar trebui sa treaca pe la Franco pentru un training in ospitalitate, dar mai ales in bun simt si omenie. Franco, care pare a fi un personaj desprins din filmele alea frumoase italiene, e pe cat se poate de real. Mai ca imi vine sa zic ca in “carierele” noastre de turisti ar trebui sa intalnim doar oameni ca el. Nu pentru ca iti ofera sampanie, ci pentru ca te face sa te simti special si bine venit intr-un loc in care, poate, nu te vei mai intoarce niciodata.

Ne despartim de Franco cu tristete, dar si cu enorma bucurie de a-l fi cunoscut. Inainte de plecare ne intreaba cateva lucruri despre UAE, unde nu a fost niciodata. Apoi ii reaminteste lui T. sa nu uite sa conduca pe partea stanga. De mine se desparte in italiana, spunandu-mi ca spera ca ne-am simtit bine la Southside si ca vom mai reveni curand si urandu-ne “Buon Viaggio in Scozia!” 

P.S. Acum, la 2 saptamani dupa ce ne-am intors din Scotia, cautand site-ul pensiunii pentru a-l impartasi cu voi, citesc, printre altele, ca Franco chiar are in spate un parcurs urias in industria hoteliera. Cred, insa, ca altele sunt marile lui atuuri si revin la ideea de mai sus: oricine isi doreste o cariera in turism si nu numai,  sa treaca pe la casa de pe  Newington Road 8 din Edinburgh!

Rsign

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.