EUROPA, Germania

Valea Moselei – romantism la un pahar de Riesling

Vara trecuta, abia poposita la Frankfurt si cautand apartamente de inchiriat, m-am gandit cu intarziere ca ar fi totusi dragut sa ne aniversam cei 4 ani de la casatorie intr-un loc tihnit, cu mult verde, si pe cat posibil, cu putini turisti. Cred ca dupa experienta Kerrera, am convenit cumva tacit ca astfel de escapade ne bucura cel mai mult mintea si sufletul. Cu alte cuvinte, si anul trecut eram in cautarea unui loc romantic, in care ziua sa ne putem plimba in voie in mijlocul naturii, iar seara sa ne tragem sufletul pe terasa unui restaurant cochet, fara muzici care sa ne urle in timpane si fara hoarde de turisti galagiosi. Faptul ca nu dispuneam de foarte multe zile libere ne-a redus optiunile, iar pe de alta parte ne-a usurat misunea. Am ales, dupa cateva cautari, Valea Moselei. Nu o sa va mint ca stiam mare lucru despre aceasta regiune a Germaniei, intrucat imi era aproape total necunoscuta. Mi-au fost de mare ajutor fotografiile si cateva lecturi, care m-au facut sa ma entuziasmez peste poate.

Ne-am pornit la drum intr-o vineri dimineata, urmand cursul Rinului pana la Koblenz, oras situat chiar la confluenta Rinului cu Mosela. La Koblenz mai fuseseram si in in urma cu vreo 6 ani, asa ca, de data asta, nu ne-am mai oprit sa vizitam, desi orasul e extradorinar de cochet, cu multiple atractii care asteapta sa fie descoperite. Voi povesti, poate, intr-un articol viitor despre Koblenz, intrucat astazi as vrea sa insist pe trei orasele mici si foarte putin cunoscute: Traben Trarbach, Bernkastel-Kues si Cochem. Mana sus daca va suna cunoscute sau daca le-ati vizitat deja! 🙂 Daca nu, cititi mai departe si judecati singuri daca merita sa le treceti pe lista voastra personala de viitoare calatorii.

Buuun, cum ziceam de la Frankfurt, urmand cursul Rinului ne-am indreptat usor-usor catre Koblenz. Traseul in sine nu dureaza mai mult de doua ore, dar noi l-am parcurs in vreo trei, pentru ca privelistile sunt absolut spectaculoase si nu te lasa inima sa nu opresti la tot pasul, ori de cate ori e cu putinta. Castele dupa castele se insiruie de o parte si de alta a raului, cocotate pe stanci impozante, tronand desupra vaii Rinului, printre podgorii si livezi. Pe alocuri, padurile iau locul livezilor, imbracand versantii care coboara mai abrupt sau mai agale catre apele Rinului. Pe cursul mijlociu al Rinului, de la Bingen la Koblenz se succed peste 40 de castele si fortarete incluse in Patrimoniul Mondial al UNESCO. Avand origini medievale, marea majoritate a acestor castele au suferit infrangeri si incendii si au cunoscut deopotriva opulenta si declinul. Multe au fost renovate de-a lungul secolelor si se prezinta pana astazi in stadiu impecabil. In secolul al 19-lea, regi, poeti, romanicieri si artisti celebri au descoperit frumusetea vaii Rinului si s-au lasat inspirati de cadrul natural de exceptie.

La Koblenz, Rinul intalneste Mosela, un rau care strabate o vale meandrata, naucitor de frumoasa, mult mai ingusta decat cea a Rinului si flancata de versanti mult mai abrupti, pe care podgoriile urca pana sus-sus, aproape de cer. Pe teritoriul Germaniei, valea Moselei se intinde pe o distanta de aproximativ 195 de km, de la Koblenz la Trier, trecand mai apoi pe teritoriul Luxembourgului si, mai departe, pe cel al Frantei. Valea Moselei e totodata si patria Rieslingului, asa incat in mai toate oraselele de pe cursul raului veti gasi cel putin o vinoteca in care sa degustati nenumarate varietati de Riesling.

Imediat ce am patruns pe cursul Moselei am ramas, la propriu, cu gura cascata. Intr-o zi de vara, cu cer senin si soare stralucitor, Mosela clipoceste scanteitor, curgand agale printre sate medievale, cu casute din lemn colorate, printre castele cocotate in varfuri semete si printre terase cu vita de vie, organizate milimetric. Pentru noi, punctul de oprire a fost Traben Trarbach, intrucat acolo am reusit sa gasim un hotel cochet, pe placul nostru. Nu e insa musai sa va cazati la Traben Trarbach. Sunt convinsa ca oricare alt orasel de-a lungul vaii poate fi o varianta tot atat de buna. Noua ne-a convenit de minune aceasta locatie si ne-a permis sa ne deplasam usor si sa exploram imprejurimile, pe jos sau cu masina.

Traben-Trarbach

Cu o populatie care nu atinge nici macar sase mii de locuitori, Traben-Trarbach e un orasel extrem de cochet, impartit de Mosela in doua parti: Traben pe stanga si Trarbach pe dreapta raului. In realitate, cele doua asezari s-au unificat in 1904, desi podul care le uneste – Bruckentor – a fost construit inca de la 1898 de catre arhitectul berlinez Bruno Mohring. Numeroase incendii au facut ravagii de-a lungul timpului, asa incat aspectul medieval al orasului a avut de suferit. Ulterior, catre sfarsitul secolului al 19-lea, orasul s-a imbogatit cu superbe cladiri Art Nouveau (Jugendstil), multe dintre ele purtand amprenta aceluiasi arhitect berlinez. Ruinele Castelului Grevenburg, ridicat in 1350, troneaza deasupra Moselei, iar drumul catre acestea serpuieste printre case si podgorii. La apus, de aici puteti admira cea mai romantica panorama asupra orasului. ❤

Bernkastel – Kues

De dimensiuni apropiate si la fel de sarmant e un alt  orasel situat la doar 8 km distanta de Traben-Trarbach: Bernkastel-Kues. Cu bicicleta, cu masina sau cu vaporasul il puteti accesa extrem de usor, dar eu v-as sugera sa mergeti pe jos (daca va aflati in Traben-Trarbach sau in apropiere). Traseul e marcat si traverseaza coline cu podgorii, paduri de foioase si de conifere si satucuri pitoresti. Ruta in sine nu e una dificila (usoara spre moderata) si va va rasplati cu unele dintre cele mai spectaculoase puncte panoramice aflate de-a lungul Moselei.

Considerat a fi insasi inima Moselei centrale, Bernkastel-Kues se compune, ca si vecinul sau, din doua mici localitati, situate de o parte si de alta a raului: Bernkastel – pe dreapta si Kues – pe stanga. Aspectul sau medieval, cu case din lemn, viu colorate, stradutele pietruite, bouticurile, si magazinele de suveniruri creeaza o continua senzatie de sarbatoare in oras. La Bernkastel – Kues se afla si una dintre cele mai celebre vinoteci de pe cursul raului – Mosel Vinothek & Wine Museum, unde contra unei taxe de 18 EUR puteti degusta sute de sortimente de vinuri din regiune. Iar daca in urma degustarii nu va mai simtiti in stare sa parcurgeti intreg traseul inapoi pe jos, no problem…o croaziera pe Mosele, la apus, nu e doar varianta cea mai recomandata, ci si cea mai romantica. Am testat-o si eu si stiu ce spun! 😛

Cochem

Intre Koblenz si Traben Trarbach, de-a lungul Moselei asteapta sa va intampine un prim orasel de poveste: Cochem. Desi initial mi-am dorit sa ne cazam aici, faptul ca am planificat calatoria cu doar cateva zile inainte a inlaturat orice posibilitate. In cele din urma, Traben-Trarbach s-a dovedit a fi o optiune tot atat de buna.

Noi am ajuns la Cochem abia in a treia zi de calatorie, dar castelul impozant care vegheaza asupra orasului il zarisem la scurt timp dupa ce am intrat pe valea Moselei. Cochem, care in prezent abia atinge 5000 de locuitori, a fost mentionat pentru prima data in anul 886. De-a lungul timpului, orasul va aparea in nenumarate documente, sub diferite nume. Cum spuneam mai sus, primul obiectiv care se remarca odata ajuns la Cochem e castelul  – Reichsburg Cochem, mentionat inca de la 1130. In 1151 acesta e ocupat de regele Konrad al III-lea, care il declara castel imperial. Castelul trece ulterior si prin mainile francezilor, care, dupa o sedere de aproximativ un deceniu, la plecare, decid sa il distruga. Reichsburg Cochem va ramane abandonat pana in 1868, cand este achizitionat de un om de afaceri berlinez si restaurat in stil neogotic. Orasul cumpara castelul abia in 1978, fiind administrat cu succes pana in prezent de o firma privata.

Castelul nu e singurul obiectiv de marca din Cochem. Orasul vechi abunda in superbe cladiri de diferite etaje, cu structura din lemn si acoperisuri cu placi de ardezie de Mosele. Primaria in stil gotic se face usor remarcata, la fel ca si portile medievale de la intrarea de nord a orasului. Un alt obiectiv cel putin curios, daca nu de mare interes, il reprezinta buncarul Bundesbank de la Cochem, creat in timpul Razboiului Rece, unde intre 1964-1988 au fost ascunse 15 miliarde de marci germane. Intrarea in buncar este mascata prin doua proprietati, aparent rezidentiale, cu fatade banale.

De la Cochem, unde am petrecut o buna jumatate de zi, am revenit pe cursul Moselei si ne-am indreptat catre Trier, unul dintre cele mai frumoase orase ale Germaniei din cate mi-au fost date sa vizitez pana in prezent. Despre Trier, insa, data viitoare! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.